7 lucruri interesante despre limba spaniolă
Mulți dintre noi suntem familiarizați cu limba spaniolă. Fie că am crescut cu telenovele, avem membri ai familiei plecați în Spania sau chiar am învățat limba la școală, spaniola pare întotdeauna o limbă destul de ușor de prins pentru români. Din păcate, nu mulți avem cunoștințe de bază despre această limbă melodioasă.
- Limba spaniolă este a doua cea mai vorbită limbă din lume
Acest lucru se datorează unei combinații de factori istorici, culturali și demografici, cum ar fi extinderea Imperiului Spaniol din secolul al XVI-lea în America Latină, migrația, creșterea economiei și populației Americii Latine și fenomenul de globalizare. Astfel, astăzi ea este limba oficială în 21 de țări, cu peste 460 de milioane de oameni care o consideră limbă nativă.
- Punctuația spaniolă este unică
Este destul de cunoscut faptul că exclamațiile și întrebările în spaniolă trebuie să înceapă cu un semn de punctuație „de deschidere”. Aceste semne de exclamație și întrebare inversate există doar în limba spaniolă. Ele sunt foarte utile, mai ales pentru începători, deoarece te ajută să înțelegi intonația corectă chiar de la începutul unei propoziții citite cu voce tare.
- Alfabetul spaniol are o literă în plus
Există o literă suplimentară în alfabet care ține de limba spaniolă (și surprinzător, de filipineză). Aceasta este „ñ” (un „n” cu tildă diacritică) și a fost folosită pentru prima dată ca un fel de scurtătură pentru a scrie cuvinte din latină cu „n” dublu, cum ar fi cuvântul „annus” (în spaniolă, „año,” cu litera „ñ”).
- Limba spaniolă a adoptat multe cuvinte din limba arabă
În secolul al VIII-lea, Peninsula Iberică a fost ocupată de armatele musulmane, iar araba a devenit limbă oficială timp de peste 700 de ani. În această perioadă, limba arabă a avut o mare influență asupra limbii locale, adăugând cuvinte și construcții gramaticale. Câteva exemple de cuvinte spaniole de origine arabă includ: aceituna (măsline), ajedrez (șah), algodón (bumbac), almohada (pernă), arroz (orez), azúcar (zahăr), naranja (portocală), acequia (canal) și ajenjo (absint).
- Limba spaniolă are o istorie bogată a poeziei
Pe lângă tradiția literară, influența sau diversitatea culturală, un factor important în acest sens îl reprezintă bogăția lingvistică. Spaniola este o limbă bogată și expresivă, care se potrivește bine poeziei datorită gramaticii sale complexe și a vocabularului extins. Acest lucru le permite poeților spanioli (cum ar fi Gabriel García Márquez și Pablo Neruda) să creeze imagini vii și să transmită emoții și idei complexe prin versurile lor.
- Limba spaniolă are două forme de adresare: formală (Usted) și informală (tú)
La fel ca în limba română, spaniola are două forme de adresare. Utilizarea acestora servește la reflectarea normelor sociale și culturale ale comunităților lingvistice și pentru a arăta respect pentru ierarhiile și relațiile sociale. Acest sistem este, de asemenea, folosit pentru a transmite nivelul de politețe, formalitate și familiaritate al unui vorbitor și este un aspect important al identității culturale și lingvistice atât a comunităților vorbitoare de limbă română, cât și a celor de limbă spaniolă.
- Limba spaniolă este cunoscută și sub numele de castiliană
Spaniola, cunoscută și sub numele de castiliană, își ia denumirea după regiunea Castilia din Spania, unde a fost dezvoltată ca limbă standardizată în secolul al XV-lea. Înainte de această perioadă, existau multe dialecte regionale ale spaniolei vorbite în diferite părți ale Imperiului Spaniol, fiecare cu propriile caracteristici și variații unice. Cu toate acestea, în secolul al XV-lea, Regatul Castiliei a apărut ca putere politică dominantă în Spania, iar dialectul său spaniol a devenit limba curții și a afacerilor oficiale.
