3 lucruri pe care doar un trainer de limbi străine le poate ști! – Interviu Irina Enache

1. Cine este Irina Enache şi cum ai ales acest domeniu?

A fost o dată ca niciodată o micuţă fată care avea părinţi vizionari. Pare desprins dintr-un basm, aşa-i? Totuşi, astfel începe frumoasa poveste a Irinei Enache în căutarea destinului.

Irina Enache, mica fată, s-a hotărât de pe la vârsta de 3 ani să fie actriţă. Părinţii vizionari nu i-au tăiat aripile, dar au ştiut să o ghideze pe o cale, mai potrivită, care în timp, îi va fi adus cele mai frumoase momente din viaţă.

Aşadar, fata şi-a început drumul de pe la 5 ani investigând temeinic limba engleză, pentru ca mai apoi să îşi extindă căutările şi spre limba spaniolă, cea care în timp se dovedeşte a fi iubirea vieţii ei. Teste, examene şi alte acreditări şi apoi Diplomele, foi de hârtie magice care adăugă greutate încrederii în sine şi statutului său actual.

Cu toate acestea, mica fată nu şi-a trădat nici jurământul către zeul Dionisos şi concomitent cu descifrarea tainelor limbilor străine, cu parcimonie a păşit în mrejele operelor marilor dramaturgi şi a zămislit roluri de preţ pentru suflet.

După 25 de ani de investigare a gramaticii, sintaxei, morfologiei şi altor lucruri asemănătoare, fetei i se oferă o oportunitate la care nici măcar nu visase. I se propune să ţină un curs intensiv de spaniolă. Ea acceptă. Aici intervine Destinul. De fapt, domeniul o alesese deja. Calea aurită trasată de părinţii vizionari prinde contur.

Au trecut cinci ani de la acel prim curs intensiv de spaniolă şi fata noastră şi astăzi livrează cursuri. Zi de zi. De dimineaţă până seara. Şi când îşi aminteşte de mama şi de tatăl său, de învăţăturile lor înţelepte şi pline de dragoste i se umezesc ochii intru recunoştinţă.

2. Cum arată o zi din viața unui trainer de limbi străine?

Arată bine! Zilele mele sunt pline de zâmbete, de râsete chiar, de învăţăminte, de emoţii, dar şi de tristeţi uneori. Un adevărat carusel. Dar nu mă plâng. Sunt adepta totală a teoriei conform căreia e mai bine să simţi şi să trăieşti totul cu intensitate, decât să îţi duci existenta într-un somn profund.

3. Care este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un trainer?

Mă feresc să ofer reţete. Şi aceasta este o întrebare cu adevărat grea. Totuşi, voi spune ceea ce simt eu în mod profund şi nemijlocit. Punctul forte al unui trainer este sufletul. Sufletul care îi permite să asculte şi să înţeleagă cu adevărat, să aline sau să consoleze, să trăiască reuşitele cursanţilor fără a şi le însuşi, să se implice total şi astfel să devină punctul de sprijin efemer de care au nevoie cei care, pentru o vreme, îi cer ajutorul.

4. Cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să studieze o limbă străină…

Iubeşte limba aceea străină! Iubeşte-o cu pasiune, cu adevărat, intens! Altă cale nu există!

5. Care este cea mai mare idee preconcepută a românilor în legătură cu acest domeniu?

Nu ştiu prea bine. Probabil, una dintre idei ar fi ca unui trainer îi trebuie o tablă şi nişte cretă că să predea… gramatica, la nesfârşit. Şi sigur are şi o voce plictisitoare. ŞI poate şi un băţ cu care face ordine.

Eh, vremuri demult apuse, dar care din păcate ne-au format într-o mai mică sau mai mare măsură. Din fericire, noi la Eucom, creăm momente mai… afabile. Vedeţi voi? Am făcut nişte trocuri de succes. Am dat tablă şi creta pe nişte activităţi interactive de mai mare frumuseţea. Vocea plictisitoare se poate duce în registre de neimaginat (la nevoie şi în canto de mare performanţă). Iar băţul… hmm… l-am dat pe o baghetă magică denumită profesionalism care vă va ajuta să vă atingeţi obiectivele. Să nu aveţi nicio îndoială în privinţa aceasta!

6. Care a fost impactul pandemiei asupra activităţii tale profesionale?

Aici sunt multe lucruri frumoase. Am devenit un trainer mai bun. Mi-am dezvoltat competențele. Mi-am îmbogăţit bagajul de trainer. Am întâlnit oameni minunaţi, pe care nu i-aş fi cunoscut dacă predarea nu s-ar fi făcut online. Am înţeles că atâta vreme cât te implici la fel de mult ca în interacţiunea face-to-face, rezultatele pot fi la fel de bune sau şi mai bune. Am putut impacta mai mulţi cursanţi, online-ul reducând timpul alocat drumului către sediile companiilor.

Un minus ar fi că… există cursanţi pe care încă nu i-am întâlnit, în carne şi oase, cum se spune. Poate că acesta este cel mai mare regret al meu legat de această perioadă tristă de pandemie.

7. La final, 3 lucruri pe care doar un trainer de limbi străine le poate şti!

1. Trainerul este trezorierul poveştilor – când livrez un curs, partea mea preferată este studiul trecutului. Acest lucru se întâmplă undeva pe la sesiunea 7. Climatul de încredere se presupune că e deja format până în acest moment. Când studiem trecutul, pentru a înţelege mai bine folosirea acestuia în exprimarea orală, cursantul e pus în fata amintirilor. Copilăria. Momentele emoţionante. Ce l-a modelat să devină adultul de astăzi? Ca atare, eu am privilegiul să fiu martora momentului de deschidere a sufletului, a sincerităţii absolute. Şi, de cinci ani, râd şi plâng alături de cursanţii mei în timp ce aud poveşti ce îmi ating sufletul şi care mă transformă într-un om mai bun.
2. Trainerul este portalul către o altă cultură – nimeni nu ştie mai bine decât un trainer ce responsabilitate are faţă de cei cu care intră în contact. Trainerul nu este doar cel care îţi predă o limbă străină. Trainerul este cel care se transformă într-un releu către o nouă cultura. Trainerul devine portalul, pe care, dacă ai suficientă încredere să îl accesezi, te poate duce pe tărâmuri de poveşti şi îţi poate arăta o lume nebănuită de care te vei îndrăgosti iremediabil.
3. Trainerul este veşnicul discipol – experienţa mi-a arătat că pentru a fi omul care năzuiesc să devin, TREBUIE să învăţ în şi din orice moment. Zi de zi caut să îmi îmbunătăţesc metodele, caut să ascult activ şi să ofer cele mai bune soluţii. Caut să înţeleg situaţii, trăiri şi experienţe. Şi, de fiecare dată, la finalul zilei mă întreb: „Ai înţeles lecţia de astăzi? Ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă?” Dacă răspunsul este „Da, din tot sufletul!”, atunci îmi pot odihni capul pe pernă liniştită, cu credinţa fermă că sunt pe calea cea bună.