Cum îți poți măsura fluența într-o limbă străină
În procesele de recrutare, departamentele de resurse umane pot analiza zeci, chiar sute de CV-uri și, de multe ori, în funcție de postul disponibil (într-o multinațională sau într-o companie care lucrează cu furnizori sau clienți străini), cunoașterea unei limbi străine poate fi un avantaj considerabil pentru candidați.
Mai mult, unele dintre companii aleg chiar să testeze nivelul limbii străine cunoscute de candidați, fie că aceștia prezintă sau nu diplome sau certificate de atestare.
Pentru a-ți spori șansele de angajare, atunci când realizezi un CV este esențial să precizezi limbile străine cunoscute și nivelul pentru fiecare dintre acestea. În cazul în care nu dispui de diplome sau certificate care să ateste nivelul cunoștințelor în scriere, vorbire și înțelegere, este important să te poți evalua corect, pentru evitarea greșelilor din CV, care îți pot diminua șansele la angajare.
Fluența vs. acuratețea vorbirii într-o limbă străină
Ce înseamnă de fapt cuvântul „fluent”? Potrivit dex.ro, „fluent” se referă la cursivitatea în exprimare. Deși fluența poate indica un grad de competență, aceasta nu implică automat acuratețe – capacitatea de a produce propoziții corecte din punct de vedere gramatical. Cât de importantă este gramatica atunci când te exprimi într-o limbă străină? Aceasta depinde de nevoile vorbitorului. Dacă dorește pur și simplu să converseze în sfere sociale, accentul poate fi doar pe atingerea fluenței, dar dacă este necesar pentru afaceri sau mediul academic, gramatica este crucială, deoarece greșelile de exprimare pot fi considerate neprofesionale.
Folosirea corectă a timpurilor verbelor, prepozițiilor, formelor de plurar și articolelor sunt o parte esențială a procesului de învățare. Cu toate acestea, mulți oameni cad în capcana presupunerii că vorbirea lor este „perfectă” atât timp cât se fac înțeleși.
Nivja de Jong, lector principal la Centrul de Lingvistică al Universitățîi Leiden (Olanda), susține că erorile gramaticale nu împiedică înțelegerea din partea ascultătorului, care este în măsură să „editeze” automat greșelile. Mai mult decât atât, prietenii și profesorii tind să îi încurajeze pe cei care vorbesc o limbă străină, mai degrabă decât să-i descurajeze, ceea ce poate contribui, de asemenea, la o autoevaluare umflată.
Criterii de evaluare a nivelului unei limbi străine
Din fericire, există scale pentru măsurarea fluenței vorbite și a competenței generale. Doi dintre cei mai fiabili factori sunt „rata de vorbire” și „durata de exprimare”. Rata de vorbire se referă la cât de eficient poți comunica într-o limbă străină, de exemplu câte silabe pe minut. Durata de exprimare se referă la cât de mult poți vorbi în limba respectivă fară disfluențe (de exemplu, o pauză sau o ezitare).
Cadrul european comun de referințe (CEFR) al Consiliului Europei pentru limbi grupează vorbitorii de limbi străine în niveluri de competență concrete, unde fluența și acuratețea sunt doar două dintre multe criterii examinate. CEFR, disponibil în 40 de limbi, împarte competența în șase niveluri de performanta – A1, A2, B1, B2, C1 și C2. A corespunde nivelurilor „de bază”, B la „Independent”, iar C la „Competent”.
Abilitățile observabile includ:
A1: Gama de capacități include prezentări de bază și răspunsuri la întrebări despre detaliile personale, cu condiția ca ascultătorul să vorbească rar și să fie dispus să coopereze.
A2: poate descrie în termeni simpli aspecte din trecutul său, mediul său și aspecte legate de nevoile sale imediate și îndeplinește sarcini de rutină care necesită schimburi de informații de bază.
B1: Poate trata cele mai multe situații din viața de zi cu zi din țara în care limba este vorbită. Poate descrie experiențe, vise și ambiții și oferă argumente scurte pentru opinii și obiective.
B2: Poate înțelege temele textelor complexe atât pe subiecte concrete, cât și pe cele abstracte și va fi obținut un grad de fluență și spontaneitate, ceea ce face posibilă interacțiunea cu vorbitorii nativi, fără eforturi semnificative pentru oricare dintre părți.
C1: Poate înțelege o gamă largă de texte mai lungi și recunoaște subtilitățile și semnificația implicită; producerea unui text clar, bine structurat și detaliat pe subiecte complexe, arătând utilizarea controlată a modelelor organizaționale, a conectoarelor și a dispozitivelor de coeziune.
C2: Poate înțelege practic tot ce a auzit sau citit, exprimându-se în mod spontan, fluent și precis, în timp ce diferențiază nuanțe mai fine de sens chiar și în situațîi extrem de complexe.
Conform cercetărilor efectuate de Universitatea din Cambridge, pentru limba engleză, învățarea durează 200 de ore ghidate pentru ca un elev motivat să avanseze de la un nivel la altul. Cuvânt cheie, motivat: dobândirea limbajului variază dramatic între indivizi. Elevul este deschis către noi structuri? Se va baza pe ceea ce a învățat deja pentru a face conexiuni? Se va angaja să studieze și să exerseze constant?
Învățarea unei limbi străine este ca și cum ai intra într-o căsătorie. Crezi că îți cunoști partenerul atunci când pui inelul pe deget, dar este doar începutul, iar angajamentul este pe viață.
